The joy of gaming

Dupa ce mi-am descarcat naduful si am scapat dde diacritice (din motive de lene :D) in blogul cu Lenea am decis sa dezbat un subiect atat de scump inimii mele fucked-up and weird: gamingul. O boy, o boy. Tre sa fac o trilogie :)). As putea sa scriu romane dar ma rezum la cateva bloguri. Precum orice alta pasiune, gamingul are sustinatorii, expertii, dependentii si criticii sai. Eu m-am apucat de joace mai serios prin clasele a 5-a si a 6-a in perioada post-maniac dupa colectia mea de LEGO (care acu se numeste brick ..the name sucks so much...) odata cu NFS: Road Challenge si Emperor: Battle for Dune, care s-a potrivit perfect cu prima mea experienta literara cand vine vorba de SFurile lui Frank Herbert. I was hooked. Niciodata nu o sa incetez sa raman uimit la nivelul de tehnologie, la sumele colosale de bani care intra in fiecare joc de top si la lupta acerba dintre companii precum si drama reala umana a luptei producator vs distribuitor de joace. De mult nu mai este o joaca de copii. Este o joaca pe bani reali si statistici cat se poate de expresive: Blizzard scoate 120 de milioane de $ in fiecare luna numai din platile lunare a celor 8+ milioane de jucatori World of Warcraft (fara sa iau in considerare serverele piratate) si va dati seama usor de ce se spune ca industria gamingului are cea mai mare rara de crestere dintre toate de pe lumea asta. Cum sa spun...jocurile pe PC au devenit pentru unii un mod de viata, sursa salariului lunar, o lume plina de pasiune si de talent. A devenit ceva extraordinar, a crescut in 20 de ani precum altele in 200 si, din pacate, are si ea bubele ei care se leaga strans de problemele industriei IT in general. Pentru mine inseamna o sursa de inspiratie, o posibila cariera (ar fi awesome =P~) si un mediu de socializare, beneficiile fiind mai mari decat riscul aferent. Cate meciuri senzationale, cate faza pe care n-o sa le uit niciodata...damn this shit is good :D. Si ma faci sa fiu sincer :)). Pot spune ca sunt un pasionat, nu un addict care aproba 100% continuarea dezvoltarii acestei industrii noi si pline de viata. Chiar si unele scoli si universitati au devenit interesate de fenomen ceea ce nu poate decat sa ma bucure (vedeti proiectul Politehnicii Bucuresti in colaborare cu EA)
GG ALL :)))