The joy of gaming

Dupa ce mi-am descarcat naduful si am scapat dde diacritice (din motive de lene :D) in blogul cu Lenea am decis sa dezbat un subiect atat de scump inimii mele fucked-up and weird: gamingul. O boy, o boy. Tre sa fac o trilogie :)). As putea sa scriu romane dar ma rezum la cateva bloguri. Precum orice alta pasiune, gamingul are sustinatorii, expertii, dependentii si criticii sai. Eu m-am apucat de joace mai serios prin clasele a 5-a si a 6-a in perioada post-maniac dupa colectia mea de LEGO (care acu se numeste brick ..the name sucks so much...) odata cu NFS: Road Challenge si Emperor: Battle for Dune, care s-a potrivit perfect cu prima mea experienta literara cand vine vorba de SFurile lui Frank Herbert. I was hooked. Niciodata nu o sa incetez sa raman uimit la nivelul de tehnologie, la sumele colosale de bani care intra in fiecare joc de top si la lupta acerba dintre companii precum si drama reala umana a luptei producator vs distribuitor de joace. De mult nu mai este o joaca de copii. Este o joaca pe bani reali si statistici cat se poate de expresive: Blizzard scoate 120 de milioane de $ in fiecare luna numai din platile lunare a celor 8+ milioane de jucatori World of Warcraft (fara sa iau in considerare serverele piratate) si va dati seama usor de ce se spune ca industria gamingului are cea mai mare rara de crestere dintre toate de pe lumea asta. Cum sa spun...jocurile pe PC au devenit pentru unii un mod de viata, sursa salariului lunar, o lume plina de pasiune si de talent. A devenit ceva extraordinar, a crescut in 20 de ani precum altele in 200 si, din pacate, are si ea bubele ei care se leaga strans de problemele industriei IT in general. Pentru mine inseamna o sursa de inspiratie, o posibila cariera (ar fi awesome =P~) si un mediu de socializare, beneficiile fiind mai mari decat riscul aferent. Cate meciuri senzationale, cate faza pe care n-o sa le uit niciodata...damn this shit is good :D. Si ma faci sa fiu sincer :)). Pot spune ca sunt un pasionat, nu un addict care aproba 100% continuarea dezvoltarii acestei industrii noi si pline de viata. Chiar si unele scoli si universitati au devenit interesate de fenomen ceea ce nu poate decat sa ma bucure (vedeti proiectul Politehnicii Bucuresti in colaborare cu EA)
GG ALL :)))

Lenea

Atat de banal dar cum, intr-o dimineata atat de frumoasa insa totusi boring, ar putea cineva sa defineasca acest concept, aceasta stare de care (aproape) toti se rusineaza sa spuna ca ii domina in timp ce frecatul mentei, efectul direct al aurei aproape imbatabile a lenii te domina. Englezii ar numi-o idleness, noi: privit luna cum se misca pe cer, stelele cum fac cruising in bezna noptii, observerea cresterii plantelor in timp real, motivul declinului umanitatii noastre muuult prea imperfecte. Este acea stare dulce ca mierea dar totusi de tortura continua care ma macina fizic si psihic pur si simplu pentru ca...n-am chef de nimic. Asta e, recunosc, mi-e lene. Dati-ma in judecata dar asta e adevarul. In timpul ultimii saptamani cam asta am facut si demonii vechi isi fac simtita prezenta pe care sheet heads a diminuat-o considerabil cand eram si noi umpic mai entuziasti. Initiativa e dragutza daca nu se baga lenea in drum. Ata ete... 'Om trai, 'om dormi si 'om vedea :D .

Bergen

Back după 10 zile de vacanţă şi apă cu sulf la Olăneşti (şi nu am uitat de diacritice). Per total a fost folositor si relaxant. Muuult somn, fotografie, apă cu sulf, mai multă fotografie şi iar Asimov cu Fundaţia lui. Cam mulşi maneloşti pentru o staţiune de healing in ritm sulfos da' asta e. Cât mă priveşte pe mine, io mi-am făcut treaba pt expoziţia de peisaj...montan =P~...Destul de uber excursia şi mai ales folostioare şi practică. Cum vin acasă dup 10 zile intru iar in rollercoaster =))...Asta e. Cu toate obstacolele, tot am o vară intreagă în faţă pt fooling around with high-tech gadgets. Şi app: ar trebui să-i dau în judecată pe cei de la Suprem Hotel că au pus pe prosoape "SH"....sheet heads kind of....:| :|